Stimularea senzorială oferă oportunități copiilor să-și folosească în mod activ simțurile în timp ce explorează lumea prin jocul senzorial, esențial pentru dezvoltarea conexiunilor nervoase în creier.
Stimularea senzorială ajută la dezvoltarea capacității copiilor de a-și îndeplini sarcinile de învățare complexe și sprijină dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea limbajului, abilitățile motorii, interacțiunea socială și abilitățile de rezolvare a problemelor.
Stimularea senzorială se referă la activităţi menite să stimuleze unul sau mai multe dintre cele 5 simţuri clasice. Este folosită adesea în terapia copiilor cu deteriorări senzoriale sau probleme neurologice, cu dificultăţi perceptuale, disfuncţii de integrare senzorială şi alte dizabilităţi, dar și în programele de stimulare pentru copiii dezvoltați tipic.
Cea mai timpurie învățare are loc prin simțuri.
- Atingerea/ simțul tactil- este un instrument puternic de învățare pentru îmbunătățirea învățării emoționale timpurii a unui bebeluș. Există o legătură între atingere, piele și dezvoltarea creierului, cortexul cerebral în curs de dezvoltare fiind influențat de stimularea tactilă (somatică) . Atingerea afectează dezvoltarea funcțiilor fiziologice, biochimice și psihologice. Stimularea tactilă este importantă pe tot parcursul copilăriei, dovadă fiind deficitele de dezvoltare la copiii crescuți în mediile în care au fost lipsit de atingere.
- Simțul vizual. Vederea este slab dezvoltată la naștere, dar se maturizează rapid cu stimularea în primele câteva luni de viață. Maturarea sistemului vizual, inclusiv componentele neurologice și oculare, este influențată de mulți factori, inclusiv nutriția prenatală și postnatală și stimulare vizuală postnatală. Cortexul vizual este partea creierului responsabilă de procesarea informațiilor vizuale. Există dovezi experimentale că, de la naștere, sugarii preferă contactul vizual direct ca formă de comunicare și că procesarea neuronală îmbunătățită are loc în timpul contactului direct copil-părinte. Această sensibilitate timpurie la privirea reciprocă va susține dezvoltarea abilităților sociale mai târziu în viață.
- Simțul auditiv. Auzul este cel mai dezvoltat simț la naștere și primul expus stimulării care determină dezvoltarea căilor neuronale. Auzul funcțional se dezvoltă la 25-27 săptămâni de gestație, cu sunete de joasă frecvență, cum ar fi bătăile inimii mamei și vorbire, provocând răspunsuri fiziologice în uter. Fătul care se maturizează răspunde la o gamă mai largă de frecvențe ale sunetului până în al treilea trimestru. La sugari, sunetele generează memorie în regiunile auditive și lingvistice ale cortexului cerebral și stimulează dezvoltarea conexiunilor neurologice la sistemul limbic. Efectele stimulării auditive asupra dezvoltării autonome și neurocomportamentale în viața timpurie, studiile randomizate și longitudinale de control al cazurilor au arătat că sunetele materne, cum ar fi cântatul sau vorbirea cu o voce liniștitoare, duc la reducerea ritmului cardiac la sugarii prematuri. Sunetele materne au fost, de asemenea, asociate cu îmbunătățirea comportamentelor de hrănire și îmbunătățirea legăturii mamă-copil, reducând astfel stresul parental asociat cu îngrijirea prematură a bebelușilor.
- Simțul olfactiv. Există dovezi ale unei legături deosebit de puternice între stimularea olfactivă și procesarea emoțională. Studiile indică faptul că, la oameni, amintirile referitoare la mirosuri sunt mai puternice din punct de vedere emoțional decât cele cu indiciu prezentat vizual sau cu sunet. Ca emoții specifice care pot fi provocate prin calea olfactivă sunt conturate fericirea, dezgustul și anxietatea. S-a demonstrat, de asemenea, că, la nou-născuți, învățarea este îmbunătățită atunci când stimularea olfactivă este combinată cu stimularea tactilă.
- Simț vestibular (echilibru și mișcare). Structurile vestibulare sunt bine dezvoltate morfologic la naștere, dar continuă să se dezvolte în prima lună post-natală. Sistemul vestibular are o relație strânsă cu cerebelul, care este esențial pentru coordonarea controlului motor și momentul mișcării. Funcțiile importante ale sistemului vestibular sunt percepția mișcării, controlul oculomotor și postural și memoria spațială, toate acestea fiind influențate de gravitație. Într-adevăr, există dovezi acumulate că disfuncția vestibulară poate întârzia realizarea controlului capului și mersul independent la sugari. Sistemul vestibular poate fi, de asemenea, implicat în reglarea sistemului autonom, inclusiv reglarea presiunii arteriale și mineralizarea osoasă. Nivelurile excitației, vigilența vizuală, comportamentul de urmărire vizuală și dezvoltarea motorie și reflexă la sugari s-au dovedit a fi influențate de stimularea vestibulară, sub formă de balansare, învârtire sau alte experiențe de mișcare.
- Stimulare multisenzorială. Există o bază de dovezi care susține asocierea stimulării multisenzoriale, adică stimularea concomitentă a simțurilor auditiv, tactil, vizual, vestibular și / sau olfactiv, cu o gamă largă de beneficii, inclusiv dezvoltarea socială, emoțională, cognitivă și fizică îmbunătățită. De exemplu, s-a demonstrat că stimularea multisenzorială la sugarii prematuri îmbunătățește limbajul și abilitățile motorii de la 2 până la 3 ani. Un alt exemplu de stimulare multisenzorială este demonstrația că privirea și vorbirea îndreptată către sugar experimentate împreună stimulează dezvoltarea abilităților sociale timpurii. Vederea și auzul sunt cele mai importante simțuri pentru o învățare eficientă.
În cadrul programelor terapeutice desfășurate cu cei mici la cabinet, stimularea senzorială are un rol important.
