Cercetările în domeniul neurologiei accentuează faptul că cea mai extraordinară perioadă de dezvoltare a creierului este copilăria timpurie.
Tânărul creier își schimbă literalmente forma și dimensiunea ca răspuns la tot ceea ce întâlnește în primii ani de viață. Un mediu nou, experiențe diverse, îngrijitori și relații, toate acestea pot afecta modul în care circuitele cerebrale ale unui copil sunt conectate.
90% din creșterea creierului se întâmplă înainte de grădiniță.
Un copil se naște cu aproximativ 86 de miliarde de neuroni, aproape toți neuronii pe care creierul uman îi va avea vreodată. Deși un nou-născut are aproximativ același număr de neuroni ca un adult, el are doar 25% din volumul creierului său adult.
Acest lucru se datorează faptului că neuronii sugarului sunt conectați numai prin aproximativ 50 de miliarde de conexiuni neuronale, numite sinapse, în timp ce un adult are aproximativ 500 de miliarde dintre ele.
Această rețea de conexiuni sinaptice va determina în cele din urmă modul în care gândește și acționează un copil. Rețeaua sinapselor crește rapid în primul an și continuă să o facă în timpul copilăriei. Până la vârsta de 3 ani, conexiunile sinaptice au crescut la 1000 trilioane.
Dar nu toate sinapsele vor rămâne, pe măsură ce creierul copilului crește. Experiența de viață va activa anumiți neuroni, va crea noi conexiuni neuronale între ei și va întări conexiunile existente, proces numit mielinizare.
Conexiunile neutilizate vor fi în cele din urmă eliminate. Aceasta se numește tăiere sinaptică. Tunderea sinaptică este procesul în care neuronii neutilizați și conexiunile neuronale sunt eliminate pentru a crește eficiența în transmisiile neuronale.
Construirea conexiunilor masive, crearea și întărirea lor prin experiențe de viață și tăierea celor neutilizate este o caracteristică remarcabilă a creierului uman.
Această plasticitate bazată pe experiențe permite bebelușilor să se adapteze flexibil la orice mediu fără constrângerea a prea multe conexiuni neuronale cablate.
Beneficiile dezvoltării creierului unui bebeluș în acest fel sunt enorme, dar la fel sunt și costurile și riscurile.
În primul rând, copiii necesită multă îngrijire, adică experiențe de viață pozitive, înainte de a putea fi independenți.
În al doilea rând, ceea ce fac sau nu părinții în anii de formare poate avea un impact profund asupra sănătății mintale și a vieții copilului.
Iată un exemplu de tăiere sinaptică. Să presupunem că un părinte arată în mod consecvent dragostea și îngrijirea unui copil mic, apoi „conexiunile de dragoste și îngrijire” se vor dezvolta și se vor consolida în timp. Dar dacă părintele pedepsește constant sau este dur cu copilul, atunci „conexiunile punitive și dure” vor fi mai puternice. Și deoarece experiența de dragoste și îngrijire lipsește, acele celule cerebrale corespunzătoare se vor ofili și vor fi în cele din urmă eliminate din circuitele cerebrale ale copilului. Drept urmare, copilul crește lipsit de înțelegere, iubire și îngrijire, elemente cheie esențiale pentru a crea relații sănătoase și semnificative în viața sa viitoare.
În copilăria timpurie, există și ferestre de timp în care diferite regiuni ale creierului în curs de dezvoltare devin relativ mai sensibile la experiențele de viață.
Într-o perioadă critică, conexiunile sinaptice în acele regiuni ale creierului sunt mai plastice și maleabile. Conexiunile se formează sau se întăresc având în vedere experiențele adecvate din copilărie. După ce perioada critică a trecut, sinapsele se stabilizează și sunt mai puțin plastice.
De exemplu, un copil mic poate învăța o limbă nouă și poate atinge competența mai ușor înainte de pubertate. Așadar, perioada sensibilă pentru stăpânirea cunoștințelor lingvistice este de la naștere până înainte de pubertate.
Un alt exemplu este reglarea emoțională. Autoreglarea emoțională stă la baza arhitecturii creierului. Este capacitatea unei persoane de a monitoriza și regla emoțiile. Reglarea emoțiilor nu este o abilitate cu care ne naștem. Cu toate acestea, este o abilitate esențială în dezvoltarea sănătoasă a unui copil. Perioada sensibilă de învățare a acestei abilități cruciale de viață este înainte ca un copil să împlinească doi ani.
Neuroplasticitatea și epigenezele sunt două pietre de temelie majore în înțelegerea dezvoltării neurologice și a creierului unui copil în primii ani.
Deși nu trebuie să fim părinți perfecți (și cine poate fi?), părinții suficient de buni pot face un copil extraordinar de bun.
Educația timpurie este importantă și pentru creșterea cognitivă a copilului. Participarea la activitați educative de calitate s-a dovedit a fi benefică dezvoltării copiilor pe termen lung.
Creierul bebelușului dvs. este construit în timp: începe în timpul sarcinii și continuă până la vârsta adultă timpurie. Și, ca o clădire, are nevoie de o bază solidă. Creierul este alcătuit din mai multe zone diferite care controlează tot ceea ce facem - de la auz și mers până la rezolvarea problemelor și modul în care ne simțim.
Experiențele și relațiile pe care le are copilul tău în primii ani ajută la modelarea adultului ce va deveni. Crearea unui mediu plin de susținere și iubire, plin de interacțiuni calde și blânde, plin de stimulare, ajută creierul bebelușului să se dezvolte și va pune bazele dezvoltării și învățării viitoare a bebelușului.
Zeci de ani de cercetare indică faptul că primii ani de viață reprezintă o perioadă de dezvoltare exponențială a creierului, caracterizată de o mare oportunitate și vulnerabilitate, dependentă de relațiile și mediul în care copilul crește.
Creierul uman are 3 părți principale:
- Tulpina creierului și cerebelul - acestea conectează creierul la măduva spinării și controlează respirația corpului, ritmul cardiac, tensiunea arterială, echilibrul și reflexele.
- Sistem limbic - acesta se află deasupra trunchiului creierului și are grijă de multe funcții diferite, inclusiv emoție, sete, foame, memorie, învățare și ritmurile zilnice ale corpului.
- Cortexul cerebral - acesta constă dintr-o emisferă stângă și dreaptă și se află deasupra sistemului limbic. Cortexul cerebral conține:
- lobul occipital - pentru vedere
- lob temporal - pentru auz, limbaj și interacțiune socială
- lob frontal - pentru memorie, autoreglare, planificare și rezolvare de probleme
- lob parietal - pentru senzații corporale precum durerea, presiunea, căldura și frigul
Puteți ajuta dezvoltarea bebelușului dvs. prin crearea unui mediu stimulant cu diferite tipuri de activități care oferă copilului dvs. șansa de a se juca. Prin joc, ei învață abilități importante, cum ar fi vorbirea, ascultarea, mișcarea, gândirea, rezolvarea problemelor și socializarea.
Poți să te joci și să petreci timp cu bebelușul tău:
- cântând împreună
- citind cărți
- vorbind despre ceea ce face și observă
- jucând jocuri
Crearea unui mediu cald și iubitor îl ajută pe bebeluș să se simtă în siguranță și iubit, ceea ce promovează dezvoltarea creierului.
Alte lucruri de care are nevoie copilul tău includ:
- alimentație sănătoasă - ajută la creșterea celulelor
- mișcarea - dezvoltă abilități motorii și le permite să exploreze, ceea ce îi ajută să gândească și să învețe
- relații iubitoare și interacțiuni cu ceilalți - vor spori abilitățile de comunicare și înțelegere despre lumea din jur
- somn de calitate - toți bebelușii sunt diferiți și dorm în moduri diferite în momente diferite.
Relațiile iubitoare și experiențele stimulante sunt vitale pentru dezvoltarea bebelușului, deoarece acestea îi oferă copilului oportunități de a comunica, de a se mișca și de a învăța despre lume și viață.
„Toți copiii se nasc pentru a crește, pentru a se dezvolta, pentru a
trăi, pentru a iubi și pentru a-și articula nevoile și sentimentele de
auto-protecție.”
- Alice Miller
