Cât de pregătit este copilul pentru școală?
Dacă sunteți un părinte preocupat de nivelul de dezvoltare al copilului dvs. în vederea luării unei decizii corecte privind înscrierea sa la școală, vă puteti adresa unui psiholog. Acesta, în urma unei examinari complexe a copilului, vă poate oferi o recomandare avizată.
Mica școlaritate este perioada când se modifică substanțial regimul de muncă și de viață al copilului. El se adaptează mai ușor acestui regim dacă a frecventat grădinița, aceasta contribuind într-o măsură semnificativă la formarea și dezvoltarea aptitudinii de școlaritate.
Aptitudinea
de școlaritate presupune existența unui ansamblu de calități, însușiri
în plan: senzorio-motor, cognitiv, afectiv-motivațional și volițional,
care permit copilului să facă față cerințelor formulate de școală,
asigurând desfășurarea cu succes a activității școlarului.
Astfel,
aptitudinea de şcolaritate constituie rezultatul interacţiunii dintre
învăţare şi dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ şi
consecinţele acestuia în planul dezvoltării psihice.
Diagnosticarea aptitudinii de şcolaritate se poate realiza atât din perspectivă psihologică, cât şi pedagogică.
Perspectiva psihologică vizează nivelul dezvoltării senzoriale,
psihomotorii, intelectuale, socio-afective. În acest scop, se utilizează
probe psihologice adecvate.
Perspectiva pedagogică constă în evaluarea volumului de cunoştinţe,
deprinderi, abilităţi ale copilului ce vor servi ca suport în procesul
didactic de achiziţionare a noilor cunoştinţe. În acest scop sunt
elaborate probe de evaluare psihomotrică, de dezvoltare a limbajului şi
comunicării, de cunoştinţe despre mediu etc.
Capacitățile necesare copilului pentru a se integra cu succes în clasa pregătitoare depind de următorii factori:
1. Dezvoltarea motorie:
- dezvoltarea motorie complexă;
- pregătirea mâinii pentru scris;
2. Dezvoltarea intelectuală:
- formarea capacității de a observa sistematic și de a înțelege fenomene simple;
- dezvoltarea capacităților perceptive, de vorbire cursivă, de gândire logică, de memorare, atenție și imaginație;
- orientarea în spațiu și timp;
- formarea unor deprinderi de muncă intelectuală;
- formarea deprinderilor de adaptare socială;
3. Dezvoltarea socio-afectivă:
- rezolvarea unor sarcini care necesită efort de voință și atenție, perseverență și cooperare cu egalii;
- capacitatea de relaționare la mediul școlar;
- menținerea interesului pentru activitatea școlară;
Aptitudinea de școlaritate nu poate fi limitată la pregătirea intelectual-cognitivă a copilului pentru a putea asigura conținutul instruirii primare; ea este o pregătire mai complexă, care se raportează la starea multidimensională a personalității copilului, cuprinzând și sfera afectivă, volițională și de integrare socială.
